CUVÂNTUL PRIMARULUI

În calitate de primar al comunei Săpânța, sper că această modalitate modernă de informare să vă ajute să aflați cât mai multe date despre comuna noastră, despre oamenii care locuiesc aici, despre evenimentele pe care le organizăm, cât și despre proiectele finalizate pe care le derulăm, în curs de aprobare și proiecte de viitor.
În egală măsură, vă așteptăm să ne vizitați, să ne cunoașteți mai bine și astfel să contribuiți la promovarea unei guvernări locale moderne și transparente.

comuna-sapanta

13917

Suprafață (ha)

582

Intravilan (ha)

13335

Extravilan (ha)

3365

Populație


1400

Gospodării

1410

Nr. locuințe

2

Nr. grădinițe

1

Nr. școli

Așezarea geografică: În nordul extrem al României, în Ţara Maramureşului, comuna Săpânţa este aşezată pe malul drept al Tisei, în dreptul Văii Tarasaului, aproape de confluenţa râurilor Săpânţa şi Tisa
Pe DN 19, localitatea este situată la aproximativ 18 km distanţă de Municipiul Sighetul Marmaţiei
Săpânţa este una din comunele mari ale Maramureşului
Comuna are hotar cu Municipiul Baia Mare şi localitatea Certeze (judeţul Satu Mare), Remeţi, Câmpulung la Tisa, Sărăsău, Sighetu Marmaţiei, Giuleşti şi Ocna Şugatag
La nord Săpânţa este mărginită de Râul Tisa, care desparte aici România de Ucraina
Suprafața comunei este de aproximativ 150 kilometri pătrați și cuprinde lunci, terase, dealuri și munți. Terenurile cultivate ocupă o suprafață de aproximativ 600 hectare. Peste 147 hectare sunt ocupate cu livezi, 5.561 hectare cu fâneţe şi 7.530 hectare cu păduri de foioase și conifere
Aşezarea este dominată de Piatra Săpânței, o formațiune vulcanică impresionantă de pe râul Săpânța, care izvorăşte de sub Vârful Rotundu (1.500 m altitudine), printre stâncile nordice ale Munților Ignişului și se varsă în Tisa la 228 m altitudine.Cursul râului este de aproximativ 20 km, destul de abrupt și tranversează o zonă împădurită. Albia râului este plină de bolovani mari. Cascada , frumusețea peisajului, accesabilitatea traseului ( drum forestier modernizat), cât și posibilitatea de a practica pescuitul sportive (păstrăv, lipan etc.) permit practicarea multor forme de turism

Activități specifice zonei

Agricultură
Comerţ
Agroturism
Meşteşugul artizanal
Ţesut cergi şi covoare din lână
Pictat icoane pe sticlă

Activități economice principale

Turism
Industria lemnului
Acvacultură

Evenimente locale

Zilele comunei – august

Obiective turistice

Cimitirul Vesel
Biserica Ortodoxă
Mănăstirea Săpânţa Peri
40 pensiuni
Trasee turistice
Muzeul Stan Ioan Pătraş
4 restaurante
Rezervația naturală “Mlaștina Poiana Brazilor”(3 ha).
Vâltorile din Săpânța

Trasee turistice

Piatra Săpânței ( 941 m )
Vârful Rotunzilor ( 1.240 m)
Cascadă
Izvoarele cu apă minerale
Păstrăvărie
Parcul Dendrologic ( ce inconjoară Mănăstirea Săpânța Peri)
​Drumul Maramureșului

Facilități oferite investitorilor

Păduri | Apă minerală | Cascade | Racordarea la utilități

Proiecte de investiții

Modernizare drumuri comunale – asfaltare
Extinderea reţelei de electricitate
Execuţie reţea de canalizare și stație de epurare
Modernizare clădire Primărie
Modernizare clădire Dispensar Uman
Proiecte realizate :
Modernizare clădire Dispensar Uman
Modernizare drumuri comunale
Modernizare clădire bloc de locuințe sociale
Proiecte de viitor
Reabilitare și modernizare străzi în comuna Săpânța, județul Maramureș – 12 km
Dezvoltarea rețelelor de distribuire a Gazelor Naturale în comuna Săpânța, județul Maramureș

Comuna Săpânța este considerată cea mai faimoasă localitate din județ.
La faima acestei așezări maramureșene a contribuit existența uneia dintre cele mai vizitate obiective din țară, anume, Cimitirul Vesel, căruia îi trec pragul an de an de mii de turiști. Străbunii satului s-au gândit să privească moartea dintr-un alt unghi, considerând-o un nou început, nu un sfârșit.
Astfel, până în zilele noastre Săpânțenii preferă să întâmpine acest ciclu iminent al vieții cu veselie și ironie. Odată ajunși în Săpânța, nu puteți ezita să vizitați și Rezervația Naturală “Mlaștina Poiana Brazilor” și Vâltorile. Turiștii pot, de asemenea, vizita și Mănăstirea Peri.

Mănăstirea Peri este considerată cea mai înaltă mănăstire de lemn din Europa, măsurând 75 de metri înălțime. La construcția lăcașului de cult s-au folosit 400 metri cubi de lemn de stejar, iar pentru crucea din vârf s-au utilizat 4 kilograme de foiță de aur.

Maramureșul e un simbol, o chintesență, un semn, un recapitulator sub care se ascunde – poate mai intens și mai insidios decât sub altele – sufletul românesc sub forma lui cea mai loială, ademenitoare și mai elevată.Nicolae Steinhardt

Săpânțana Junior

Maramureșul este depozitarul unei străvechi civilizații populare ale cărei rădăcini și rosturi s-au păstrat cu o uimitoare vigoare până în zilele noastre al cărei inestimabil tezaur spiritual continuă să împodobească și să lumineze etnosul românesc. Adevărată matcă a românismului, Țara Maramureșului a odrăslit de-a lungul veacurilor o cultură populară de o nespusă frumusețe și bogăție. Arta lemnului are tradiție, este omniprezentă, mărturisind mistuitorul dor de frumos al țăranilor, păstorilor și muntenilor trăitori în acest ținut.

Tropotita din Săpânța

Cimitire cu cruci albastre încrustate cu epitafuri scrise în grai popular nu mai găseşti în altă parte decât în Săpânţa. Dar până la urmă, dincolo de superlative gen “cea mai/cel mai”, unicitatea comunei e dată şi de elemente de viaţă cotidiană, aparent banale, dar care îţi dau sentimentul că eşti aici şi nu în altă parte: un meşter care mai ciopleşte în lemn ca bunicii şi străbunicii lui, o vâltoare în care se mai spală ţoluri, o zi de duminică la biserică, un copac cu oale, o zi la fân, o tropotită adevărată, o vorbă cu tâlc spusă pe uliţa satului…

Ansamblul moroșan îndeplineşte cu prisosinţă această misiune sfântă, prezentând spectacole de înaltă factură autentică şi fascinaţie spirituală.

Întreaga sa activitate se rezumă la valorificarea folclorului tradiţional local al întregului spaţiu etnogeografic al Maramureșului, devenind ansamblul reprezentativ al comunei.

A fost înființat în anul 1998 la inițiativa lui Pop Ioan Todiut, instructor voluntar, cu scopul de a duce mai departe cântecele, jocurile tradiționale și portul popular ale comunei Săpânța, ansamblu format din copiii și tinerii din sat.

Astăzi, ansamblul este instruit de același instructor și coordonat de soția să Pop Irina, prin “Asociația culturală Săpânța”

Diplome

În tradiția românească, șezătoarea este o adunare de mici dimensiuni specifică mediului rural, care are loc în serile de iarnă. Cei care participă la șezătoare lucrează, cântă, povestesc și joacă anumite jocuri sociale. Ciclul anual al șezătorilor are loc după terminarea muncilor agricole. El începe înainte de postul Crăciunului și se încheie înainte de postul Paștelui.

Șezătoarea era organizată de obicei în perioada iernii (în numeroase sate, frecvența acestora depășea 3 seri pe săptămână), când munca de la câmp înceta. Seara după cină, un grup de fete se adunau la un loc, „la gura sobei și la lumina unei lămpi, într-o casă apropiată (de regulă în casa unei văduve singure cu care fetele se tocmeau), își torceau fuiorul de cânepă și caierul de lână”. Aici avea loc și schimb de informații despre evenimentele petrecute în viața satului, sau era un prilej de încheiere a viitoarelor căsătorii.

Stan Ioan Pătraș s-a născut în anul 1908, în comuna Săpânța din județul Maramureș, într-o familie obișnuită cu prelucrarea artistică a lemnului. Pătraș a fost atras încă din tinerețe de sculptura în lemn, de pictură și de poezie, făurite după canoanele creației populare. A început să sculpteze cruci din stejar de la vârsta de 14 ani.

În anul 1935, Stan Ioan Pătraș, pe atunci un anonim sculptor în lemn, a început să așeze pe cruci și niște înscrisuri sub forma unor scurte poeme scrise la persoana întâi: epitafuri ironice, naive, de multe ori cu greșeli gramaticale și foarte apropiate de graiul arhaic. La început, sculpta în jur de 10 cruci pe an, materialul folosit fiind lemnul de stejar.

În anul 1936, el și-a perfecționat stilul; crucile au devenit mai înguste și au apărut figurile sculptate în relief, în culori vii, obținute din pigmenți naturali. Culoarea predominantă este albastrul, un albastru special, numit astăzi de către experți „albastru de Săpânța”. Celelalte culori au o simbolistică consacrată: verde -viață, galben -fecunditate și fertilitate, roșu -pasiune, negru -moarte. Pe crucile sale se află motive geometrice, precum și basoreliefuri

Până în anul 1977, Pătraș a realizat aproximativ 700 de cruci în ambele cimitire din Săpânța, cunoscute sub denumirea de „Cimitirul Vesel”. A încetat din viață în anul 1977.

Gheorghe Turda (n 1948)

Este un cântăreț român de muzică populară. A dat concerte în peste 40 de țări și a participat la peste 80 de turnee. A absolvit școala generală în comuna natală, apoi liceul teoretic „Dragoș Vodă” din Sighet, secția reală.

De mic i-a plăcut să cânte.  Știa multe colinde încă de mic copil, colindele pe care le cântă și astăzi.

PARTICIPANȚI LA UNIREA DE LA 1 DECEMBRIE 1918
-Pop Ioan a Tomii (1875-1949)

Născut în comuna Săpânța, face parte din Garda Națională Română a comunei între 1918-1919. Adunarea electorală a cercului electoral Teceu ținută la 27 noiembrie 1918 la Săpânța îl desemnează delegat la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia din 1 decembrie 1918, la care participă cu delegația săpânțenilor condusă de Simion Balea. Decedat la 16 aprilie 1949, este înmormântat în centrul Cimitirului Vesel, în Săpânța.

-Ioan Stan Mihăiescu (1854-1928)

Născut în comuna Săpânța în anul 1854. Membru al Sfatului Național Român din comuna Săpânța, face parte din Garda Națională Română a comunei între 1918-1925. Adunarea electorală a cercului electoral Teceu ținută la 27 noiembrie 1918 la Săpânța îl desemnează delegat la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia din 1 decembrie 1918, la care participă cu delegația săpânțenilor. Decedat în anul 1928, este înmormântat la Săpânța în Cimitirul Vesel

-Toader Pop al lui Ioan (1889-1923)

Născut în Săpânța în anul 1889, bursier al Asociațiunii pentru cultura poporului român din Maramureș, este absolvent al Academiei de Drept. A luptat ca voluntar în armata română. Adunarea electorală a cercului electoral Teceu, ținută la Săpânța în desemnează delegat la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia din 1 decembrie 1918. După război este ales polițist al orașului Sighet. Pentru rolul său important în desăvârșirea unității naționale este decorat cu Coroana României în grad de cavaler și primește crucea comemorativă 1916-1918. Moare la Sighet la 15 noiembrie 1923.

– Șteț Ioan a lui George (1885-1948)

Născut în comuna Săpânța în anul 1885. Membru al Sfatului Național Român din Comuna Săpânța, face parte din Garda Națională Română din Săpânța între anii 1918-1919. Adunarea electorală a cercului electoral Teceu ținută la 27 noiembrie 1918 la Săpânța îl desemnează delegat la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia din 1 decembrie 1918, la care participă cu delegația săpânțenilor. Decedat la Săpânța la 14 februarie 1948, este înmormântat în centrul Cimitirului Vesel.

Ultima actualizare: 18:35 | 22.02.2024

Doamnelor şi domnişoarelor,
Primăvara să vă aducă un marțișor de sănatate, un ghiocel de noroc, un buchet de gânduri bune. Fie ca pacea şi înţelegerea să domine mereu în familiile Dumneavoastră.
La mulți ani!

X

Sari la conținut